Suflet rătăcit

            Sufeream de dorul lui, inima mi-era frântă, iar într-o zi, după ce s-a rupt cerul deasupra mea, m-a privit în ochii tulburi și mi-a spus ”Descarcă-te, plângi acum cât de mult vrei, dar să nu mai plângi niciodată”. N-am știut atunci, nu am înțeles, am plâns, dar nu am mai plâns vreodată din același motiv. Plânsul îți dă putere, dar nu merită să suferi de două ori.

            Simți că viața nu ți-e prietenă? Simți că nimeni și nimic nu te încurajează, nu te susține și nu îți dă speranță în lumea asta plină de durere? Ți-e frică să nu mai greșești? Nu știi ce alegeri să faci pentru a-ți fi bine? Nu știi unde e locul tău și simți cum ți se sfâșie orice urmă de curaj și de încredere? Te doare? Vrei să plângi? Descarcă-te. PLÂNGI ACUM CÂT DE MULT VREI, DAR SĂ NU MAI PLÂNGI NICIODATĂ. Și nu pentru că a zis-o cel ce într-o zi purta cel mai special loc în inima ta, nu pentru că avea cel mai frumos nume dintre toți, ci pentru că nu merită să mai suferi.

            Viața merge înainte și trebuie trăită, cu bune și cu rele, câștigi și pierzi, dar ”Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce”. Ai încredere în tine, în propriile forțe și transformă-ți visul în realitate. N-a zis nimeni că va fi ușor. E greu, e foarte greu, dar cu ambiție, efort și fără lacrimi vei reuși. Ține-te bine. E un nou început.

            *Dacă n-ai un țel în viață, caută să-l găsești. Dacă nici atunci nu-ți apare în cale, așteaptă-l. Fiecare are dorințe și trebuie să luptăm pentru ele. E așa ca-n copilărie: joci un joc penru prima dată, pierzi, plângi, dar suferința te ridică și te ambiționează să vrei să fii cel mai bun în acel joc. Primul pas e cel mai greu, dar odată ce-l faci, nimic nu te mai poate opri.*

= Ioana, 02 octombrie 2014, Iași, Bucium=

Povești despre oameni

            Am descoperit de mică un joc, nu l-am numit așa până nu demult și nici nu i-am dat importanță, dar acum îl numesc ”joc” și mă întâlnesc cu el din ce în ce mai des.

            Zilnic, în autobuz, la magazin, pe stradă, întâlnim sute de chipuri, iar unele dintre ele ne atrag privirea. Poate că sunt persoane frumoase sau poate din contră – ni se par prea diferite de noi, poate acționează într-un mod care ne marchează sau poate și ele se uită fix în ochii noștri. Ne șochează sau ne încântă. Probabil că nu vom afla niciodată cum se numesc, ce vârstă au și ce viață trăiesc, probabil că nu le vom mai întâlni nicăieri, niciodată, dar ne place pe moment să ne imaginăm fel de fel de lucruri despre ce se ascunde în spatele unei persoane. Fie ne imaginăm în ce domeniu lucrează, fie câte geșeli a făcut sau cât a suferit, fie unde locuiește și pe cine iubește, fie le vedem în viitor chiar alături de noi, fie cine știe ce. Fiecare își creează în minte cel puțin o impresie despre o persoană atunci când o vede, iar ochii nu ni se dezlipesc până nu încercăm să aflăm mai multe adevăruri, să ne concentrăm pe realitate, nu pe pura imaginație.

            Acesta îl consider un adevărat joc de imaginație și începe să-mi placă din ce în ce mai mult. Văd copii frumoși și mă gândesc că nu le lipsește dragostea familiei, văd elevi butonând telefonul și mă gândesc cât de rău ar fi dacă asta ar face toată ziua, văd familii care par atât de fericite, mă emoționează și îmi creez fel de fel de imagini despre cum se comportă în alte momente decât cele pe care le observ, văd persoane în vârstă și…oare ce simt ei? Oare câte povești au creat de-a lungul anilor uitându-se la alți oameni?

            Dar dincolo de tot ceea ce văd eu în spatele chipului oemenilor, dincolo de ceea ce văd ei atunci când își privesc semenii, stau și mă întreb…oare ce văd celelalte persoane când se uită fix la mine? Oare ce fel de povești creează?

           *No, da di ce să bocești întruna, când poți să-ți descarci tăte sentimentele pe hârtie? De ce să pedepsești ochii și zeci de șervețele umplându-le cu muci? Cică va fi bine, dar mai încolo. Până atunci, sănătate frate!*                                                                      

= Ioana, 02 octombrie 2014, Iași, Bucium, ora 23 =

 

>> De-asta suntem oameni, să ne uităm unii la alții și să construim povești pornind de la orice simplu gest al celuilalt.

= Ioana, 01 octombrie 2014, Iași, autobuz 46 =

Numele ” VICTOR”

               Numele „VICTOR” are foarte multe semnificaţii pentru mine, înseamnă un început, dar şi un sfârşit, înseamnă o perioadă, înseamnă viaţă, înseamnă copilărie, inoceţă, iubire, bucurie, dar mereu îmbinate cu un strop de frică, de dezamăgire, de regret; un zarzavat de sentimente. Acest nume înseamnă într-adevăr că cineva a învins, înseamnă o victorie – a celui ce a ştiut să trăiască şi să-şi exprime sentimentele faţă de tot. Acest nume mă va urmări multă vreme şi mereu mă voi întreba „Oare de ce?”.

= Ioana, septembrie 2014 =

Morcovel

          În iubire nu contează că ești dintr-o altă lume, nu contează vârsta sau soiul, dar poate conta orice mic gest, fie el o figurină, o freză sau un apus de soare mirific. BoBo, nu ți-am mulțumit niciodată pentru acel zâmbet care mă emoționează dimineața, mă încurajează după-amiaza și mă ajută să visez frumos în fiecare noapte, dar îți mulțumesc acum pentru toate zâmbetele și pentru zâmbărețul acesta mic ce radiază în portocaliu! ♥

= Ioana, 27 septembrie 2014 =

Aş vrea să-ţi spun…

Aş vrea să-ţi spun

În ´astă zi de primăvară

Cât de mult îmi place

Când zâmbeşti,

Cât de frumos îmi spui

Că mă iubeşti,

Ce frumos îţi sună glasul,

Ah, dar de frumos!

Ce fin! Ce dulce!

Dar mai ales,

Nu pot descrie cât de mult

Mă bucur

Atunci când mă priveşti

Cu ochii tăi,

Ca două lacuri de albastru,

Ca două petale de soare,

Ca două raze de boboc,

Ca două aripi de cucubeu!

„Ochii tăi, două mlaştini tulburi,

 Doi logaritmi,

 Două fierăstraie,

 Două aripi de albastru infinit!”

= BoBo, 08 mai 2014 =

Nervi de primăvară

          Astăzi nu este o zi la fel ca toate celelalte zile ale primăverii, este o zi în care se presupune că fiecare femeie ar trebui să se simtă frumoasă, specială, dar mai ales iubită. Spui că tu nu eşti „ăla cu florile”, nici „ăla cu cadourile”, spui că nu-ţi plac astfel de sărbători, şi totuşi nu ţi-e greu să-i faci cadouri alteia. Spui că mă iubeşti şi doar iubirea contează, dar n-o văd, unde e? Spui că iubirea nu stă ascunsă în parfumul „unei buruiene”, dar habar n-ai cât de iubită se simte o femeie atunci când primeşte o floare, oricât ar fi ea de mică. Spui că ştii ce-mi place şi că vrei să mă faci fericită, dar de fapt, cred că habar nu ai, de parcă nu mi-ai fi văzut niciodată zâmbetul şi emoţiile atunci când am primit o floare; de fapt, nici n-ai avut cum să vezi. Spui că vrei să-l uit, să uit cât de fericită mă făcea, dar cum pot să uit cât de iubită mă simţeam în acele momente? Poate dac-ai încerca măcar o dată să-ţi calci pe orgoliu şi să fii mai bun decât el, dar nu, „tu eşti unic”. Spui că vrei să mă schimb, dar tu de ce nu poţi s-o faci? Continuă să fii unic, eu am să fac la fel şi hai să vedem unde vom ajunge, pentru că eu nu mai am nevoie de o astfel de primăvară.

= Ioana, 08 martie 2014 =

Dis-moi quels sont tes amis pour te dire qui tu es

            Il est dit que tes amis définisse-toi comme personne, amis avec qui tu passe ton temps peut-toi influencer. En général, une personne a plusieurs d’amis: collègues, anciens collègues, voisins, connaissances, collègues passe-temps et les amis de l’enfance.

            J’ai peu d’amis, et mes très bon amis sont: une ami de l’enfance, une anciens collègue, une actuelle collègue et un ami pour amusement. Chaque jour je parle avec mes amis et j’essaie de ne pas déranger, au contraire, j’essaie d’apporter un sourire.

            Ma collègue me conseille et m’aider à l’école, mais, ensemble, elle est une très bonne obéissante. En plus, elle est heureuse et souirante toujours et elle me fait rire, aussi.

            Mon ancient collègue est très speciale et elle s’attache très rapidement par certains de personnes. Elle aime plus de marche et de parler avec moi, indiferent comment le froid est dans l’extérieur. Je considéré qu’elle est une fille complexe et je n’ai pas apprendre quelque chose de ses expériences.

            Mon ami pour amusement est en un mot: drôle. Il est cet gen d’ami que je suis mort de rire et je ne peux pas parler sérieusement avec lui. Une mauvaise chose en cette amitié est que nous parlons beaucoup au téléphone, nuit et le jour.

            En fin, mon ami de l’enfance ressemble avec moi et nous avons beaucoup de passions commune. Elle est un peu timide, elle est enfantin, elle aime la musique, aime beaucoup les animaux et aime faire des photos.

            Mes amis sont des rêveurs, agréables, affectueux, beaux, puissants, ils m’inspire dans mes photos et je m’ennuie jamais en leur présence.

            Je crois que les amis sont les joyaux de notre cœur.

= Ioana, 09 martie 2014 =

Fără să știm

poeziilaprimamână

Iubito
Într-o zi vom fi atât de bătrâni
că nu vom mai ști de ce ne iubim
nu vom mai ști când și unde ne-am întâlnit,
ce soare ne-a luminat dragostea
sau sub ce nori ne-am trăit dezamăgirile
nu vom mai ști iarba prin care
ne-am plimbat picioarele desculțe
nu vei mai avea habar de stelele
pe care le-am numit după tine
iar eu voi fi uitat de mult
sărmăluțele tale cu gust divin
care se topesc încet pe vârf de papilă

Vom simți doar așa, o apropiere inexplicabilă,
o energie ca zborul a o mie de gărgărițe
sub cerul senin al unei eterne primăveri
și ne vom zâmbi tâmp

Iubito
Deabia atunci va fi de-adevăratelea
Când ne vom iubi fără să știm de ce

Vezi articolul original

E greu fără tine de ziua mea

Azi vorbesc

Că te visez deseori noaptea, nu cred că trebuie să mai amintesc acest fapt. Mi-aș fi dorit să fi fost mereu aici, eu să mă fi uitat în ochii tăi, iar tu să îmi fi răspuns cuminte la toate întrebările mele despre lume – doar știi cât de curioasă sunt.

Îmi lipsești și în restul zilelor. Îmi lipsești seara, când îmi dau cerceii jos în oglinda de la baie și dimineața când îmi așez gulerul de la cămașă în aceeași oglindă. Mă gândesc la mândria pe care ai fi simțit-o cât ți-aș fi povestit reușitele mele. Tu m-ai ascultat mereu fără să îmi reproșezi nimic.

Îmi lipsești al naibii de tare când trec pe lângă parcul unde mi-am julit prima dată un genunchi. Cicatricea eu o mai am, dar parcul e în paragină. Atunci când ai plecat, ai luat tot cu tine și-mi pare rău că nu am știut să…

Vezi articolul original 265 de cuvinte mai mult

„Niciodată nu mi-am destăinuit iubirea prin viu grai, dar dacă privirile pot vorbi, atunci şi cel mai idiot dintre idioţi ar fi putut ghici că eram îndrăgostită de el până peste cap.“